Bună dimineața!
O nouă zi binecuvântată în Ceruri și pe Pământ!
Mi-am pus de foarte multe ori întrebarea cât de importantă este legătura cu părinții biologici?
Ce impact are asupra noastră pe parcursul vieții?
Și în ce măsură afectează conexiunea noastră cu Divinul?
Am avut onoarea prin intermediul lui Ioan Nistor si al Olimpiei Mioara Mireștean să cunosc din perspectiva Human Design-ului și a șamanismului care este lecția cu tatăl meu și ce aspecte am integrat în mine.
Așa am conștientizat cât de importantă este legătura cu părinții care ne-au născut ( datorită lor suntem aici pe Pământ) și dincolo de acest aspect m-am întrebat:
Dacă legătura cu ei este defectuoasă, aproape inexistentă, nu îi recunoaștem, onoram, acceptăm oare legătura cu Divinul nu este la fel?!
Pentru că dacă conexiunea cu tatăl biologic este greoaie, conexiunea cu tatăl Creator cum este?
Dacă nu suntem împăcați cu tatăl sau cu mama, oare cu Sursa de unde venim suntem?
O recunoaștem?
Situația devine complexa dacă nu ne cunoaștem părinții, au divorțat, suntem adoptați, etc.
Oricare ar fi traseul nostru existential este necesar să facem pace cu trecutul asta însemnând și legătura materna si paterna să o transformăm în interiorul nostru la nivel de acceptare, onorare și iertare.
Acceptându-ne părinții (cu darurile și umbrele lor ) ne acceptăm pe noi, ne vedem mai clar rolul și aportul care îl avem pe Terra iar conexiunea cu Tatăl Creator și Mama Pământ se transforma.
Devenim una cu calea, devenim una cu dharma.
Depășind trecutul, depășim karma.
Pentru că suntem unici, fiecare om are în structura proprie metodele de vindecare și de integrare.
Primul pas este conștientizarea apoi asumarea ( iertare, acceptare) pentru că noi ne-am ales părinții înainte să ne naștem și datorită lecțiilor de viață evoluăm împreună.
Exemplul personal în această situație în lecția mea cu tatăl meu este despre altruism. Provocarea este dată de plictiseala, mânie, foame și dezamăgire ca umbre să le zicem însă darul este aventura și nemărginirea.
Am experimentat toate aceste stări/forme mai ales dorința de ceva nou (eu m-am axat mult pe foamea/acumularea de cunoaștere) până în punctul de conștientizare că este suficient și am realizat că am foarte multe calități de la ambii părinți și ca îi iubesc așa cum sunt ei. Nu mă mai simt separată de ei iar când îi vad/revăd am așa o mare bucurie, de neexprimat în cuvinte, doar de simțit.
Și cum evoluția este pe toate nivelurile prin îmbunătățirea relației cu ei, mă simt mult mai bine în propriul corp, mă apreciez mai mult și mă simt cu mult mai conectată cu Divinul. Asta fiind doar începutul... în a mă simți....
Aș scrie foarte multe aspecte despre acest subiect însă prefer simplitatea mesajului ( plus cu mercurul retrograd am senzația ca tot greșesc :))
Toată viața (pana la vârstă de 33 ani din Acum) am gândit complex, foarte complex ...
Acum prefer lucrurile simple și la îndemână.
În acest proces să nu uităm să respirăm profund, să îmbrățișăm un copac , să râdem cu poftă.
Să trăim frumos și în armonie cu noi înșine.
Toate cele bune!
Nicoleta Maria
O nouă zi binecuvântată în Ceruri și pe Pământ!
Mi-am pus de foarte multe ori întrebarea cât de importantă este legătura cu părinții biologici?
Ce impact are asupra noastră pe parcursul vieții?
Și în ce măsură afectează conexiunea noastră cu Divinul?
Am avut onoarea prin intermediul lui Ioan Nistor si al Olimpiei Mioara Mireștean să cunosc din perspectiva Human Design-ului și a șamanismului care este lecția cu tatăl meu și ce aspecte am integrat în mine.
Așa am conștientizat cât de importantă este legătura cu părinții care ne-au născut ( datorită lor suntem aici pe Pământ) și dincolo de acest aspect m-am întrebat:
Dacă legătura cu ei este defectuoasă, aproape inexistentă, nu îi recunoaștem, onoram, acceptăm oare legătura cu Divinul nu este la fel?!
Pentru că dacă conexiunea cu tatăl biologic este greoaie, conexiunea cu tatăl Creator cum este?
Dacă nu suntem împăcați cu tatăl sau cu mama, oare cu Sursa de unde venim suntem?
O recunoaștem?
Situația devine complexa dacă nu ne cunoaștem părinții, au divorțat, suntem adoptați, etc.
Oricare ar fi traseul nostru existential este necesar să facem pace cu trecutul asta însemnând și legătura materna si paterna să o transformăm în interiorul nostru la nivel de acceptare, onorare și iertare.
Acceptându-ne părinții (cu darurile și umbrele lor ) ne acceptăm pe noi, ne vedem mai clar rolul și aportul care îl avem pe Terra iar conexiunea cu Tatăl Creator și Mama Pământ se transforma.
Devenim una cu calea, devenim una cu dharma.
Depășind trecutul, depășim karma.
Pentru că suntem unici, fiecare om are în structura proprie metodele de vindecare și de integrare.
Primul pas este conștientizarea apoi asumarea ( iertare, acceptare) pentru că noi ne-am ales părinții înainte să ne naștem și datorită lecțiilor de viață evoluăm împreună.
Exemplul personal în această situație în lecția mea cu tatăl meu este despre altruism. Provocarea este dată de plictiseala, mânie, foame și dezamăgire ca umbre să le zicem însă darul este aventura și nemărginirea.
Am experimentat toate aceste stări/forme mai ales dorința de ceva nou (eu m-am axat mult pe foamea/acumularea de cunoaștere) până în punctul de conștientizare că este suficient și am realizat că am foarte multe calități de la ambii părinți și ca îi iubesc așa cum sunt ei. Nu mă mai simt separată de ei iar când îi vad/revăd am așa o mare bucurie, de neexprimat în cuvinte, doar de simțit.
Și cum evoluția este pe toate nivelurile prin îmbunătățirea relației cu ei, mă simt mult mai bine în propriul corp, mă apreciez mai mult și mă simt cu mult mai conectată cu Divinul. Asta fiind doar începutul... în a mă simți....
Aș scrie foarte multe aspecte despre acest subiect însă prefer simplitatea mesajului ( plus cu mercurul retrograd am senzația ca tot greșesc :))
Toată viața (pana la vârstă de 33 ani din Acum) am gândit complex, foarte complex ...
Acum prefer lucrurile simple și la îndemână.
În acest proces să nu uităm să respirăm profund, să îmbrățișăm un copac , să râdem cu poftă.
Să trăim frumos și în armonie cu noi înșine.
Toate cele bune!
Nicoleta Maria
Ce se intampla cu copii care nusi cunosc un părinte. A părăsit familia.
RăspundețiȘtergereBună seara. Testul sau provocarea este de a accepta absența. Putem comunica în privat pe facebook daca doriți.
Ștergere